Se intampla in urma cu mai bine de 10 ani.
Erau micuti, abia iesiti din universul caldut al mamei lor, cei 4 micuti zburdau de colo colo prin camera.
Albi, cu boticul roz, erau de o frumusete rara.
Unul dintre ei, cel mai mititel, vine zglobiu spre mine.
In acel moment s-a intamplat ceva intre mine si el...stiam ca pe el il vreau...
Si asa a fost. L-am iubit din prima clipa, nici nu aveai cum sa n-o faci, la cat de dragalas era.
Cand ma gandesc cate mi-a facut...de la rosul tocurilor de la usi, la rontaitul pantofilor mei cei mai de soi, la trasul saltelei patului si cate si mai cate...dar cand vedeai ochii aia frumosi si nasucul ala roz il iertai in secunda unu...
Cand veneam de la serviciu si vedeam ca s-a ascuns sub canapea, insa fundul ii ramanea afara...era clar ca a facut vreo traznaie...
Dimineata, la pranz si seara, aveam program de iesit in parc...ocazie cu care, socializam cu alti posesori de animale.
Dog argentinian, un caine care la inceput e mic si inocent, si dupa ceva timp, e ditamai catelul...Pedro, nume care i se potrivea ca o manusa...
Mi-e dor de el...au trecut 9 ani de cand a trebuit sa-l dau...si acum mi se umezesc ochii cand imi amintesc momentul de cumpana in care am fost de am trebuit sa fac asta...
(22.04.2014)