Dimineata rece a unei zile obisnuite de septembrie.
Ma dau cu greu jos din culcusul cald si pufos al dormitorului, merg ca o bezmetica pana la bucatarie si fac cafeaua.
Aburii acesteia incep incet, incet sa ma trezeasca. Imi arunc un ochi in oglinda.
Incerc sa ma recunosc. O fata somnoroasa care spune ca nu am prea dormit bine azi noapte. Dar dincolo de asta? Incerc sa patrund dincolo de aparente.
Cu viteza luminii se succed pasaje din viata mea. Si bune, si rele.
Vad ”gari” in care m-am urcat...si in care am coborat poate mult prea repede...
Vad locuri pe care, prea grabita fiind n-am stat sa le explorez prea mult.
Aud sunete pe care, din aceleasi motive nu am stat sa le ascult.
Saracul Beethoven, ce m-ar certa...
Vad cum alegeri mi-au schimbat destinul...
Vad oameni dragi mie care au fost si nu mai sunt. Tineri, batrani, copii...
Aud o voce. Vad in oglinda un chip care tresare. Revin in realitate, pustiul meu s-a trezit si se mira ce tot fac eu in fata oglinzii.
E o dimineata frumoasa, 14 septembrie 2012 si e ziua sorei mele.
La multi ani, draga mea!!!