Alerg cu pasi repezi acolo...acolo unde sper ca va fi bine.
Bine ca pomii sunt infloriti, e o vreme splendida.
Splendida e si ziua.
Ziua asta o sa ajung...Unde?
Aud o voce interioara care ma cicaleste...iar si iar, pana parca nu mai vreau sa aud...
Si tot alerg. Nu ma opresc...
La un moment dat insa, ma impiedic...cad...imi julesc genunchiul si chiar vad firicele de sange...
Imi scot usor un bandaj din geanta, rezolv problema, ma ridic precum o caprioara abia iesita din universul interior am mamicii ei, imi tremura picioarele, dar stau in picioare...
Pret de cateva clipe nu ma clintesc, timp in care imi refac fortele...si pornesc din nou spre acel ceva si catre acel loc...
In drumul meu se mai gaseste cate cineva sa ma opreasca din drum, doar cateva clipe insa...pentru ca sunt hotarata sa nu ma las...sa ajung la linia de sosire...si nu vreau sa o fac oricum, ci numai pe pozitia castigatoare...
Ajung la niste scari....chiar multe scari...ezit intre a le urca si a lua-o pe un alt drum, mai putin obositor, dar mult mai lung.
Viata e suma alegerilor pe care le facem, unele bune, altele mai putin bune.
Ma hotarasc sa risc...voi urca scarile, dar, sunt atat de inalte si atat de multe...dar nu renunt pana nu voi ajunge acolo sus...