"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate."
super.jpg
Eu la 4 luni

Eu la 4 luni

Pe vremea cand adoram mersul de-a busilea...
Eu la 8 luni

Eu la 8 luni

Nu stiam inca sa merg in picioare, insa ma sprijineam de ce apucam...
Eu si sora mea

Eu si sora mea

Ghici care sunt eu in poza?
Viata e o scena in care noi, actorii jucam cate o piesa de teatru.
Unii, mai bine, altii mai rau.
De cele mai multe ori, nu noi ne alegem piesele in care sa jucam. Viata e cea care ni le ofera.
A excela pe scena nu simplu deloc. Dar, cine nu tinde spre perfectiune, chiar daca ea nu exista, traieste degeaba.
Invatam de mici pentru a putea fi buni actori. Nu toata lumea insa invata bine. Nu toata lumea joaca cinstit. Important e sa constientizam cu cine jucam, ca sa stim cum sa ne ferim de cei din anturajul nostru.
Sunt actori care fac orice pentru un rol principal, pe care insa il joaca deplorabil…si cu toate astea sunt aplaudati…
E o ironie, dar totusi, o realitate.
Uneori, pe scena, ne jucam propriul rol, dar ne regasim mai bine in roluri care nu e definesc.
De cele mai multe ori, alegem prost partenerii cu care jucam, si, mai devreme sau mai tarziu, sfarsim prin a nu mai juca cu ei…
Timpurile s-au schimbat. Avem internetul, prin care gasim orice, invatam enorm de multe daca vrem. Socializam.
Am avut sansa sa intalnesc pe un site un om extraordinar de destept, educat, care-si iubea copiii foarte mult, vorbea cu mare mandrie de ei ca au terminat facultatea cu brio,
Din pacate insa, a aflat ca are o tumoare pe creier, a stiut ca zilele-i sunt numerate.
Ultima lui sansa la o viata normala a fost sa se opereze. Se intampla in august. A fost o perioada dura, in care a fost mai retras de societate.
Ultima data cand l-am vazut era pe la inceputul lui octombrie, era o zi frumoasa de toamna si am stat in parcul Tineretului pe o banca si vorbeam despre vrute si nevrute.
La un moment dat, s-a intors la copilarie, apoi la copiii lui pe care-i iubea enorm si a avut o ezitare, dar, totusi se gandea increzator la viitor. Ca dupa 6 luni de cand s-a operat va fi bine. M-a condus pana la statia de masina, nu stiam insa ca va fi pentru ultima oara…
Am aflat zilele trecute ca rolul lui pe scena numita viata s-a terminat.
Ciclul vietii e stiut de cand lumea: ne nastem, crestem, ne dezvoltam, dar cand sa ne bucuram si noi, in sfarsit de ceea ce-am facut, ne stingem…
Viata e cruda, ii ia de multe ori pe aceia care au jucat cinstit.
Cred ca ma voi intreba tot timpul de ce.
De ce oameni buni termina rolul atat de repede mai ales daca sunt tineri?
Cunosc atatea vipere si sacali in jurul meu care joaca roluri mari desi sunt niste nulitati.
De ce oare viata e atat de rea?
Si mai merita oare sa pui la suflet orice, sa te enervezi din senin???
Nu, nu cred, viata e scurta…si nu iei nimic cu tine acolo…

23.01.2012
my son.jpg
RCP.JPG
In excursie la barajul Vidraru
In excursie la barajul Vidraru
La gradi facand o felicitare pentru mami
La gradi facand o felicitare pentru mami
mai 2012
mai 2012
8.jpg





LinkPro - Director Web



Bloguri, Bloggeri si Cititori



eXTReMe Tracker

GenerareTrafic.ro - Trafic marit 100% si GRATUIT




PageRank








View My
Stats




Name
Email
Comment
Or visit this link or this one